Episcopia Tulcii a luat act cu îngrijorare despre recentul articol apărut luni 18 mai în săptămânalul regional Dezvăluiri şi intitulat tendenţios ,,Moaşte” de porci şi oi la Mănăstirea Celic Dere”
În urma acestei sesizări, P.S. Visarion, Episcopul Tulcii, a desemnat şi a condus o comisie de la Centrul eparhial care s-a deplasat în dimineaţa zilei de 19 mai a.c. la Mănăstirea Celic – Dere cu scopul de a elucida şi a lămuri această situaţie.

În prezenţa comisiei şi a stareţei mănăstirii a fost deschis sicriul aflat la demisolul bisericii mari şi în care au fost găsite fragmente de oase umane descoperite odată cu moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion la data de 15 august 2001, precum şi o pungă cu oseminte de provenienţă animală.
Ele au fost ridicate de comisie şi aduse la Centrul Eparhial până când vor fi înhumate în cimitirul mănăstirii Celic-Dere.
Referitor la cele prezentate în respectivul articol Episcopia Tulcii face următoarele precizări:
În toamna anului 2001, antropologii Nicolae Miriţoiu şi Andrei D. Soficaru, au efectuat la demisolul bisericii mari studiile antropologice care au identificat fără dubii moaştele sfinţilor Epictet şi Astion descoperiţi la Halmyris (Dunavăţ, Tulcea) în data de 15 august 2001.
În urma acestor studii au rămas ca material arheologic şi alte fragmente osteologice provenite de la oameni şi animale, fragmente care au rămas pe loc şi au fost depozitate într-un sicriu separat într-o nişă a demisolului. Pe acest sicriu nu s-a găsit vreodată o inscripţie de orice fel care ar fi putut să ducă spre o falsă identificare sau măcar ar fi lăsat loc de interpretare.
Motivul pentru care respectivele oase au fost cercetate şi au rămas depozitate aici trebuie căutat în destinaţia care s-a dat acestui spaţiu încă de la proiectarea bisericii în anul 1901, acela de gropniţă a mănăstirii.

Ulterior acest spaţiu a fost transformat în biserică de iarnă, unde s-a slujit în perioada 1932-1954, de atunci până în prezent nemaiîndeplinind această funcţie liturgică, cum răuvoitor se insinuează în paginile acestui articol.
În al doilea rând, menţionăm expres că niciodată acest sicriu nu a fost expus venerării credincioşilor sau aceştia nu au fost îndemnaţi în vreun fel de către ghidului mănăstirii la acte de devoţiune religioasă.
 Prin urmare, mănăstirea nu a încurajat şi nu a exploatat în vreun fel religiozitatea pelerinilor, dovadă stând faptul că nicio sursă de documentare (pliant, broşură, monografie, articole apărute în presa bisericească sau laică) nu semnalează prezenţa vreunui fel de moaşte în demisolul bisericii mari de la Mănăstirea Celic-Dere.
 Introducerea în rândurile materialului a unor informaţii care induc cititorilor o altă impresie decât cea în care Mănăstirea Celic – Dere reprezintă un simbol al vieţii spirituale şi culturale a creştinismului ortodox nord-dobrogean aduce un grav prejudiciu de imagine Bisericii Ortodoxe în general şi Episcopiei Tulcii în special.
Ne exprimăm convingerea ca pe viitor asemenea confuzii grave din partea jurnaliştilor să nu se mai repete.