Librarie










Istoricul Episcopiei Tulcii


 

  Aegyssus (Tulcea) este unul dintre oraşele înfiinţate de grecii din Milet, descoperirile arheologice aşezându-l ca întemeiere în secolul al VII-lea î.d.Hristos. Oraşul Tulcea este aşezat în nordul Dobrogei. ,,Prin anul 8 d. H. Aegysus era socotit ca un oraş vechi după cum ne spune poetul Ovidiu.” Prin anul 12 d. H. Aegysus este cucerit de geţi, iar mai târziu regele odrizilor îl va părăsi. În timpul stăpânirii romane, Aegysus era foarte important la Dunărea de Jos, romanii construind ,,o şosea ce pleca din sudul Dobrogei de la Marcianopolis şi ajungea le Aegyssus”. Acest avânt înfloritor al oraşului a fost oprit de către goţi, care în secolul al III-lea jefuiesc oraşul.
  Ne sunt bine cunoscute originea apostolică a creştinismului din această regiune, precum şi bogăţia de izvoare scrise privind numărul impresionant de martiri, omorâţi în toate oraşele Dobrogei romane pentru motivul că se convertiseră la religia creştină.
  Cercetările arheologice au scos la lumina zilei cele mai vechi monumente paleocreştine din tot sud-estul european, păstrătoare ale unor astfel de relicve martirice (Niculiţel şi Halmyris), fără a insista asupra celor cunoscute din izvoarele scrise şi nedescoperite încă.
  Tot în aceste perioade istorice (romană, romano-bizantină şi bizantină) se cunosc organizările episcopale ce au activat nu numai pentru spaţiul istro-pontic, ci şi la nord de Dunăre. Aproape că nu există oraş greco-roman sau de pe limesul dunărean care să nu fi cunoscut o astfel de organizare din ierarhia Bisericii. În secoul al VI-lea în Sciţia Minor sunt atestate episcopii sufragane ale Mitropoliei de la Tomis, în urmatoarele cetăţi: HISTRIA (Istria), TROPAEUM TRAIANI (Adamclisi), CAPIDAVA, CARSIUM (Hârşova), CONSTANTIANA (Capul Dolojman - jud. Tulcea), TROESMIS (Igliţa), NOVIODUNUM (Isaccea), AEGYSSUS (Tulcea), SALSOVIA (Mahmudia), HALMYRIS (Dunavăţul de Sus), ZALDAPA (lângă Callatis). Din punct de vedere religios, în secolele XIII-XIV este de crezut că românii din Tulcea aparţineau episcopatului de Vicina, localizat după cele mai numeroase opinii la Isaccea, jud. Tulcea. Numele de Tulcea apare specificat pentru prima dată în timpul lui Mircea cel Bătrân.
  În anul 1417 Dobrogea a fost invadată de turci, şi deşi a avut mult de suferit, Biserica Ortodoxă Română şi-a continuat existenţa, contribuind la apărarea drepturilor moştenite din moşi strămoşi şi la conservarea fiinţei naţionale a populaţiei româneşti, elementul autohton şi majoritar. Biserica din Dobrogea şi-a desfăşurat activitatea la început independent, apoi sub egida Patriarhiei Ecumenice, reorganizată la puţin timp după căderea Constantinopolului.
  În timp aici au activat Mitropolia Proilaviei cu sediu la Brăila, înfiinţată prin 1540-1550, precum şi cea a Dristrei (Silistrei), înfiinţată în împrejurări necunoscute. Primul mitropolit cunoscut cu numele a fost Calist, care a participat la Sinodul unionist de la Ferrara-Florenţa (1438-1439). În 1813 Mitropolia Proilaviei s-a contopit cu Mitropolia Dristrei, iar în 1829, când prin pacea de la Adrianopol, s-au desfiinţat raialele turceşti, s-a desfiinţat şi Mitropolia Proilaviei.
  La scurt timp după desfiinţarea Mitropoliei Proilaviei, pentru părţile de nord ale Dobrogei s-a creat o nouă unitate ortodoxă, cu rangul de Arhiepiscopie-Mitropolie, cu sediul la Tulcea, păstorită de ierarhi greci şi care a fiinţat până la anul 1878, când Dobrogea a revenit la Patria mamă.
  În anul 1874, românii îndureraţi de faptul că deşi majoritari în Dobrogea, nu aveau un episcop român care să le reprezinte interesele şi doleanţele în faţa autorităţilor otomane, cer Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol să le aprobe înfiinţarea în oraşul Măcin (jud. Tulcea) a unei episcopii naţionale condusă de un ierarh român.
  Evenimentele politico-sociale petrecute în interiorul Imperiului Otoman între anii 1877-1878 şi Războiul de Independenţă au avut ca rezultat atât obţinerea independenţei României cât şi mai ales revenirea Dobrogei la trupul ţării. În această situaţie intrarea Dobrogei sub jurisdicţia canonică a Episcopiei Dunării de Jos la data de 16 martie 1879, a împlinit aspiraţiile religioase ale românilor dobrogeni.
  Anul 1923 reprezintă un moment semnificativ pentru Biserica Dobrogeană, căci după aşteptări seculare are loc reînfiinţarea Episcopiei Tomisului, cu jurisdicţie canonică şi administrativă asupra judeţelor Constanţa, Ialomiţa, Durostor şi Caliacra. Tulcea rămâne pe mai departe sub jurisdicţia Episcopiei Dunării de Jos.
  În anul 1949 judetul Tulcea a fost cedat Episcopiei Constantei. În felul acesta Episcopia Dunării de Jos a încetat, pentru scurt timp, să-şi întindă jurisdicţia pe teritoriul Dobrogei.
  În anul 1950, are loc contopirea Episcopiei Constanţei cu Episcopia Galaţilor, sub vechea denumire de Episcopia Dunării de Jos iar conducător al ei devine episcopul Chesarie Păunescu.
  În anul 1975, Episcopia Dunării de Jos a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie a Tomisului şi Dunării de Jos, cu sediul la Galaţi conducătorul acestei noi unităţi bisericeşti fiind confirmat fostul episcop al Dunării de Jos, Dr. Antim Nica.
  În anul 1990 Constanţa a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie a Tomisului, primul titular al ei fiind episcopul Lucian Florea, ales la data de 27 septembrie 1990 şi instalat la data de 25 noiembrie 1990. 
  În anul 2001 cârma Arhiepiscopiei Tomisului a fost încredinţată I.P.S. Teodosie Petrescu, sub a cărui pastoraţie, la exact 130 de ani de la dorinţa românilor dobrogeni de a înfiinţa o episcopie în Dobrogea de nord, la Măcin, în data de 15.04.2004 Sfântul Sinod a aprobat înfiinţarea Episcopiei Tulcii, hotărâre validată în şedinţa Adunării Naţionale Bisericeşti din data de 4 martie 2005. 
  În ziua de 5 martie 2008 a fost ales de către Sfântul Sinod în scaunul de episcop al Episcopiei Tulcii, Preasfinţitul Visarion Răşinăreanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.
  În ziua Buneivestiri din anul mântuirii 2008, în Catedrala episcopală din Tulcea, cu participarea autorităţilor centrale şi locale, a numeroşi credincioşi din Tulcea şi din alte zone ale ţării, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel înconjurat de un sobor format din 12 ierarhi a instalat ca episcop titular al Episcopiei Tulcii pe P.S. Dr. Visarion Bălţat.  
 


Site realizat si gazduit de XWD Sibiu