𝐏𝐑𝐀𝐙𝐍𝐈𝐂𝐔𝐋 𝐂𝐑Ă𝐂𝐈𝐔𝐍𝐔𝐋𝐔𝐈 – Î𝐍𝐃𝐔𝐌𝐍𝐄𝐙𝐄𝐈𝐑𝐄𝐀 𝐎𝐌𝐔𝐋𝐔𝐈

                                     

                                       †VISARION

„Cele vechi au trecut,

                             Iubiții mei fii duhovnicești

 
   Cu adevărat mari și sfinte sunt toate praznicele sfintei noastre Biserici dreptmăritoare. 

Prilejuri de bucurie și de înălțare duhovnicească sunt aceste sfinte sărbători ce aduc în sufletele noastre bucuria întâlnirii cu Părintele Ceresc, cu Maica Prea Curată și cu Sfinții și bineplăcuții lui Dumnezeu. Dar niciuna – în afară de Sfânta Înviere – parcă nu aduce atâta lumină și bucurie precum sărbătoarea Nașterii Domnului sau Crăciunul. Și aceasta pentru că este sărbătoarea care a izvorât cele mai multe și mai frumoase colinde și tradiții prin care credincioșii își arată nețărmurita mulțumire față de venirea în lume a Mântuitorului Iisus Hristos,  a buneivoiri a lui Dumnezeu „care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire” la plinirea vremii a trimis pe Fiul Său, „născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere ca să dobândim înfierea” (Gal. 4, 4-5), după cum mărturisește Sf. Apostol Pavel.

   Sfintele slujbe, cu frumoasele cântări bisericești din aceste zile și colindele străbune sunt expresia bucuriei negrăite adusă de îngeri la peștera sărăcăcioasă din Betleem unde s-a cântat întâia oară „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Această sfântă bucurie reiese și din îndemnul colindei din Ardeal:

   Darul cel mai mare pe care Dumnezeu putea să-L facă oamenilor a fost acela de a trimite în lume pe unicul Său Fiu, ca să vindece toată rana și neputința, ca să șteargă lacrima de pe toată fața și să ne răscumpere din moarte.

   Cugetând la această mântuitoare taină a întrupării Domnului, Pavel, apostolul neamurilor, grăiește: „iar când bunătatea Mântuitorului nostru Dumnezeu s-a arătat, El ne-a mântuit nu din faptele cele întru dreptate săvârșite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt, pe Care L-a vărsat peste noi din belșug prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru”. (Tit 3, 4-6)

   Nașterea Pruncului Iisus a unit cerul cu pământul, reînnoind legământul dintre Dumnezeu și om, mântuind lumea din păcat și din moarte, ridicându-l pe om la comuniunea deplină cu viața veșnică a Sfintei Treimi. De aceea, un părinte apostolic, Sf. Clement Alexandrinul, tâlcuind acest adevăr mântuitor spune: „Omul este asemenea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este asemenea omului”, iar Sf. Grigorie de Nissa grăiește mai lămurit că: „Omul este chipul uman al lui Dumnezeu”, iar marele Atanasie concluziona: „Dumnezeu s-a făcut om, ca pe om să-l îndumnezeiască”.

                                   Iubiți credincioși,

   
  Oare cine ar putea cuprinde în toată măreția lor binefacerile mântuitoare ale Întrupării Fiului lui Dumnezeu, atât pentru viața noastră, cât și pentru lumea înconjurătoare?

   Cine oare ar putea tălmăci, așa cum se cuvine, taina smereniei lui Hristos care s-a îmbrăcat, aici în ieslea Betleemului, cu trupul nostru omenesc? Taina smereniei este întruparea, pentru că Dumnezeu n-a voit să mântuiască lumea din înălțimile cerului slavei Sale, sau printr-un trimis al Său, fie înger, fie om. Hristos a binevoit să se deșarte pe sine, adică să se smerească, părăsind sânurile Tatălui și slava Sa și făcându-se El însuși om adevărat – dar fără de păcat.

   Prin aceasta, Mântuitorul ca om este unit cu toți oamenii, întrupând în Sine întreaga omenire ce cu dor aștepta izbăvirea din robia păcatului și a celui rău.

Crăciunul asta însemnează, înomenirea lui Dumnezeu și îndumnezeirea omului, precum zice același sfânt părinte Atanasie cel Mare: „Domnul vine să se înfrățească cu noi, ca să ne facă pe noi toți fii ai celui Prea Înalt și să ne facă pe toți frați între noi”.

   Cunoscând toate aceste lucruri, ca și creștini, se cuvine în această zi de mare sărbătoare – după spusele Sf. Ioan Gură de Aur „să săltăm de bucurie și prăznuind să ne minunăm și să ne uimim de taina cea mare a înomenirii lui Hristos care covârșește toată priceperea omenească” căci Nașterea lui Hristos, zice Sf. Ioan Damaschinul „este cel mai mare și singurul lucru nou sub soare de la întemeierea lumii”.

     Deși suntem chemați la bucurie în aceste zile de ales praznic, deși cântăm cu îngerii și cu „strămoșii în cor / colindul sfânt și bun” totuși sufletele noastre sunt greu încercate de vremurile pe care le trăim, vremuri în care pandemia de Coronavirus aduce atâta tristețe și suferință în sânul neamului nostru, când mulți dintre semenii noștri au murit înainte de vreme și când este atâta tulburare și neliniște în societate, în familie și chiar în sânul Bisericii.

     Ni se strânge de asemenea inima când vedem că în lume mai există atâta nedreptate, asuprire, lăcomie, jaf și hoție, intrigă, ură, dispreț față de aproapele, nepăsare față de Dumnezeu, sărăcie, foamete, boală și moarte. În fața tuturor acestor încercări trebuie să ne întărim credința, să ne fortificăm iubirea și să nu ne pierdem nădejdea. Să ne înmulțim rugăciunea și la sfânta Biserică și la casele noastre, să fim mai smeriți și mai ascultători față de învățăturile sfinte ale Evangheliei lui Hristos, față de sfaturile autorităților civile, medicale și bisericești și să căutăm să împlinim îndemnul părintesc: „Bucurați-vă creștinește în suferințele voastre, pentru că numai așa le veți putea birui, în așa fel ca bucuria voastră de pe urmă să nu mai poarte într-însa urmele durerilor prin care ați trecut”.

Nimic în lume nu poate fi schimbat fără Dumnezeu, pentru că nimeni și nimic nu-l poate elibera pe om din toate aceste nenorociri și încercări decât puterea lui Hristos care ni se împărtășește prin lucrarea sfințitoare a harului Sfântului Duh. Numai acesta îl poate schimba pe om, îl poate renaște la o viață nouă, plină „de har și de adevăr”. (Ioan 1, 14)

      Așadar să poposim și noi câteva clipe în această zi de mare praznic creștin, cu magii și păstorii în fața ieslei minunate și să-i aducem și noi Celui ce s-a născut, florile dragostei și ale recunoștinței noastre pentru tot ajutorul bogat în har și lumină pe care ni l-a dat, în lupta împotriva răului, a păcatului și în năzuința noastră spre mai bine, spre îndreptare și desăvârșire spre tămăduire sufletească și trupească.

     Și acum, la sfârșitul acestor scurte povățuiri, rog pe Atotmilostivul Dumnezeu să vă binecuvinteze ca să petreceți Sfintele Sărbători ale Crăciunului, ale Anului Nou și ale Botezului Domnului, cu pace, cu sănătate și bucurii curate și să le ajungeți întru mulți și fericiți ani !

      Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!  (II Cor. 13. 13)

      Al vostru binevoitor și rugător către Domnul Cel născut în Betleem.

                                             † VISARION

                                           Episcopul Tulcii