Înaltpreasfinţitul Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, împlineşte astăzi 95 de ani şi a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop odată cu ridicarea Episcopiei Râmnicului la rang de Ahiepiscopie. Acest act a avut loc la sfârşitul Sfintei Liturghii, care s-a oficiat astăzi în Catedrala Episcopală din Râmnic, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alaturi de un sobor de ierarhi între care şi Preasfinţitul Părinte Visarion, alături de preoţi şi diaconi.

Preasfinţia Sa Gherasim Cristea, s-a născut la data de 14 noiembrie 1914, în localitatea Muntenii Buzăului, judeţul Ialomiţa, din părinţii Dumitru şi Maria Cristea, ca al doilea copil şi a primit la botez numele Gheorghe.

Înzestrat pentru viaţa monahală, în primăvara anului 1934, bătea la poarta Sfintei Mânăstiri Cernica, din judeţul Ilfov pentru a fi primit între ostenitorii păstrători ai rânduielilor Sfântului Calinic. A fost primit ca frate de mânăstire şi în acelaşi an s-a înscris la Seminarul Monahal de aici. După trei ani a fost tuns în monahism, iar în 1940 a fost hirotonit ierodiacon, iar mai apoi preot.

După desfiinţarea Seminarului Monahal, a trecut la Seminarul „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti, pe care l-a absolvit în anul 1942.
În anul 1948 a obţinut diploma de licenţiat în Teologie la Facultatea din Bucureşti cu media 9,50.

Între anii 1943–1952 a slujit ca preot la Mânăstirea Antim din Bucureşti şi remarcându-se prin deosebite strădanii a fost distins cu rangul de Protosinghel. În toamna anului 1952, la 1 octombrie, a fost numit stareţ al Mânăstirii Căldăruşani, judeţul Ilfov, vestita ctitorie a lui Matei Vodă Basarab. Aici, vreme de aproape două decenii, a desfăşurat o bogată activitate pe multiple planuri, la loc de cinste situându-se restaurarea Sfintei Mânăstiri şi a dependinţelor acesteia, ce au fost distruse de incendiul din anul 1946, precum şi înfiinţarea unui muzeu mânăstiresc.

După 36 de ani de viaţă monahală, vrednicul de pomenire, Episcopul Chesarie l-a cerut Sfântului Sinod ca Arhiereu Vicar, la Eparhia Dunării de Jos, cu titulatura de Constănţeanul. Aici a slujit timp de patru ani, impulsionând munca cultural-misionară şi gospodărească la parohiile din Episcopie, iar la Centrul Eparhial a depus eforturi pentru ridicarea noilor cancelarii ale personalului administrativ-bisericesc de la Galaţi.

Se cuvine menţionat faptul că, în anul 1971 cu prilejul descoperirii la Niculiţel, judeţul Tulcea, a unei bazilici cu criptă în care erau şase martiri, a avut curajul de a-i prelua în taină şi a le aşeza sfintele moaşte la Mânăstirea Cocoş, salvându-le de teroarea ateistă.

În toamna anului 1975, la 16 octombrie, la cererea Preasfinţitului Episcop Iosif Gafton al Râmnicului şi Argeşului, în şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales ca Arhiereu-Vicar al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, cu titulatura de Piteşteanul.

Timp de aproape un deceniu a slujit, cu frică de Dumnezeu şi dragoste de patrie şi neam, toate arhiereştile îndatoriri încredinţate de Episcopul Iosif şi Sfântul Sinod.

În ziua de 30 septembrie 1984, prin votul Colegiului Electoral al Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales Episcop titular al Eparhiei Râmnicului şi Argeşului, fiind înscăunat în vestitul jilţ arhieresc râmnicean de către Înaltpreasfinţia Sa Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, la data de 2 decembrie 1984.