Anunturi publice
 
Duminică 6 februarie a.c.
Preasfinţia Sa Visarion Episcopul Tulcii a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească în biserica Mănăstirii Celic Dere.
Manastirea si-a luat numele de la pârâul Celic (pe valea caruia se afla), "Celic Dere" însemnând "pârâu de oţel", aici descoperindu-se arme din epoci îndepărtate.
Asupra anului înfiintarii manastirii Celic Dere exista, pe de o parte, precizarea "Marelui Dictionar Geografic al României" conform careia asezamântul a fost fondat de "arhiereul" Athanasie Lisivencof la 1835, pe de alta parte, marturia arhimandritului Roman Sorescu care fixeaza fondarea manastirii "cam la 1840" de catre calugari români si doi calugari rusi întorsi de la Sfântul Munte Athos, arhimandritul Athanasie Lisavenco si schimonahul Paisie.
Biserica din piatra a manastirii a fost construita între anii 1901-1916, ctitorita de episcopul Partenie Clinceni. În anul 1909 lucrarile se reiau de catre P.S. Nifon Niculescu care a ridicat zidurile si acoperisul, inclusiv biserica de la subsol, pe baza planului întocmit de arhitectul Toma Dobrescu din Bucuresti. Biserica de la subsol a avut initial destinatia de gropnita, transformata apoi în biserica de iarna cu hramul "Izvorul Tamaduirii", unde s-a slujit între anii 1932-1954.
Forma bisericii este treflata, cu doua registre despartite printr-un brâu.
A fost sfintita în anul 1932 de catre episcopul Cosma Petrovici. Pictura în fresca a fost executata între anii 1926-1932 de pictorul Gheorghe Eftimiu din Bucuresti, în stil neobizantin, de o neasemuita frumusete, cu motive obisnuite în bisericile românesti din epoca brâncoveneasca.
Lãcasul monahal posedã o bogatã colectie de artã veche bisericeascã. Aici sunt pãstrate mai multe cãrti bisericesti românesti din perioada anilor 1643-1843. Între acestea se numãrã si un exemplar din Biblia în limba românã tipãritã la Bucuresti în anul 1688.



Site realizat si gazduit de XWD Sibiu