𝐍𝐀𝐒̗𝐓𝐄𝐑𝐄𝐀 𝐃𝐎𝐌𝐍𝐔𝐋𝐔𝐈 – 𝐂𝐇𝐄𝐌𝐀𝐑𝐄𝐀 𝐋𝐀 𝐒𝐅𝐈𝐍𝐓̗𝐄𝐍𝐈𝐄

                  †𝘝𝘐𝘚𝘈𝘙𝘐𝘖𝘕

𝘋𝘐𝘕 𝘔𝘐𝘓𝘈 𝘓𝘜𝘐 𝘋𝘜𝘔𝘕𝘌𝘡𝘌𝘜, 𝘌𝘗𝘐𝘚𝘊𝘖𝘗 𝘈𝘓 𝘛𝘜𝘓𝘊𝘐𝘐

𝘐𝘶𝘣𝘪𝘵𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘯𝘰𝘴𝘵𝘳𝘶 𝘤𝘭𝘦𝘳, 𝘤𝘪𝘯𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘮𝘰𝘯𝘢𝘩𝘢𝘭 𝘴̧𝘪

𝘥𝘳𝘦𝘱𝘵 𝘤𝘳𝘦𝘥𝘪𝘯𝘤𝘪𝘰𝘴̧𝘪𝘭𝘰𝘳 𝘤𝘳𝘦𝘴̧𝘵𝘪𝘯𝘪 𝘥𝘪𝘯 𝘢𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢̆ 𝘌𝘱𝘢𝘳𝘩𝘪𝘦,

𝘏𝘢𝘳, 𝘮𝘪𝘭𝘢̆ 𝘴̧𝘪 𝘱𝘢𝘤𝘦 𝘥𝘦 𝘭𝘢 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶,

𝘪𝘢𝘳 𝘥𝘦 𝘭𝘢 𝘯𝘰𝘪 𝘢𝘳𝘩𝘪𝘦𝘳𝘦𝘢𝘴𝘤𝘢̆ 𝘣𝘪𝘯𝘦𝘤𝘶𝘷𝘢̂𝘯𝘵𝘢𝘳𝘦!

”𝘍𝘦𝘤𝘪𝘰𝘢𝘳𝘢 𝘢𝘴𝘵𝘢̆𝘻𝘪, 𝘱𝘦 𝘊𝘦𝘭 𝘮𝘢𝘪 𝘱𝘳𝘦𝘴𝘶𝘴 𝘥𝘦 𝘧𝘪𝘪𝘯𝘵̗𝘢̆ 𝘯𝘢𝘴̗𝘵𝘦 𝘴̗𝘪 𝘱𝘢̆𝘮𝘢̂𝘯𝘵𝘶𝘭

𝘱𝘦𝘴̗𝘵𝘦𝘳𝘢 𝘊𝘦𝘭𝘶𝘪 𝘯𝘦𝘢𝘱𝘳𝘰𝘱𝘪𝘢𝘵 𝘢𝘥𝘶𝘤𝘦. 𝘐̂𝘯𝘨𝘦𝘳𝘪𝘪 𝘤𝘶 𝘱𝘢̆𝘴𝘵𝘰𝘳𝘪𝘪 𝘴𝘭𝘢𝘷𝘰𝘴𝘭𝘰𝘷𝘦𝘴𝘤,

𝘪𝘢𝘳 𝘮𝘢𝘨𝘪𝘪 𝘤𝘶 𝘴𝘵𝘦𝘢𝘶𝘢 𝘤𝘢̆𝘭𝘢̆𝘵𝘰𝘳𝘦𝘴𝘤. 𝘊𝘢̆ 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘯𝘰𝘪 𝘚-𝘢 𝘯𝘢̆𝘴𝘤𝘶𝘵

𝘗𝘳𝘶𝘯𝘤 𝘛𝘢̂𝘯𝘢̆𝘳, 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 𝘊𝘦𝘭 𝘮𝘢𝘪’𝘯𝘢𝘪𝘯𝘵𝘦 𝘥𝘦 𝘷𝘦𝘤𝘪.”

(𝘊𝘰𝘯𝘥𝘢𝘤𝘶𝘭 𝘱𝘳𝘢𝘻𝘯𝘪𝘤𝘶𝘭𝘶𝘪)

                     𝑰𝒖𝒃𝒊𝒕̗𝒊 𝒄𝒓𝒆𝒅𝒊𝒏𝒄𝒊𝒐𝒔̗𝒊,

   Slăvitul praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos sau Crăciunul, sărbătoarea păcii și a bucuriei între oameni, la care am ajuns și în acest an și pe care o sărbătorim cu suflete pline de lumină, de har și de binecuvântare, ne oferă tuturor bucuria de a ne întâlni în jurul sfintelor altare și de a gusta dimpreună „𝘤𝘶 𝘴𝘵𝘳𝘢̆𝘮𝘰𝘴̗𝘪𝘪 𝘪̂𝘯 𝘤𝘰𝘳” din izvorul cel nesecat și pururea dătător de viață și de daruri al învățăturii sfintei noastre Biserici dreptmăritoare.

   Ne aflăm în această zi de lumină și de bucurie în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit pe pământ ca să ne răscumpere din robia păcatului și „𝘴𝘢̆ 𝘥𝘰𝘣𝘢̂𝘯𝘥𝘪𝘮 𝘪̂𝘯𝘧𝘪𝘦𝘳𝘦𝘢”, cum zice Sf. Ap. Pavel (Galateni 4,5). Din iubire față de noi El s-a făcut om ca pe noi să

ne facă „𝘱𝘢̆𝘳𝘵𝘢𝘴̗𝘪 𝘥𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘪𝘦𝘴̗𝘵𝘪𝘪 𝘧𝘪𝘳𝘪”(II Petru 1,4).

    Astăzi s-au împlinit, precum zice Sf. Ioan Gură de Aur „𝘤𝘦𝘭𝘦 𝘤𝘦 𝘰𝘥𝘪𝘯𝘪𝘰𝘢𝘳𝘢̆ 𝘱𝘢𝘵𝘳𝘪𝘢𝘳𝘩𝘪𝘪 𝘭𝘦 𝘪̂𝘯𝘵𝘳𝘦𝘻𝘢̆𝘳𝘦𝘢𝘶, 𝘱𝘳𝘰𝘰𝘳𝘰𝘤𝘪𝘪 𝘭𝘦 𝘱𝘳𝘰𝘧𝘦𝘵̗𝘦𝘢𝘶, 𝘪𝘢𝘳 𝘥𝘳𝘦𝘱𝘵̗𝘪𝘪 𝘥𝘰𝘳𝘦𝘢𝘶 𝘴𝘢̆ 𝘭𝘦 𝘷𝘢𝘥𝘢̆; 𝘢𝘤𝘦𝘭𝘦𝘢 𝘴-𝘢𝘶 𝘪̂𝘮𝘱𝘭𝘪𝘯𝘪𝘵 𝘴̗𝘪 𝘢𝘶 𝘭𝘶𝘢𝘵 𝘴𝘧𝘢̂𝘳𝘴̗𝘪𝘵 𝘢𝘴𝘵𝘢̆𝘻𝘪. 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 𝘴-𝘢 𝘢𝘳𝘢̆𝘵𝘢𝘵 𝘪̂𝘯 𝘵𝘳𝘶𝘱 𝘴̗𝘪 𝘤𝘶 𝘰𝘢𝘮𝘦𝘯𝘪𝘪 𝘢 𝘱𝘦𝘵𝘳𝘦𝘤𝘶𝘵.”

   Cu adevărat Nașterea Domnului este cel mai important moment din istoria neamului omenesc, căci prin ea Dumnezeu a unit din nou cerul cu pământul; prin ea El s-a coborât din ceruri luând chip smerit de om, făcându-se întru toate asemenea nouă, însă fără de păcat, ca pe noi să ne înalțe la strălucirea cea dintâi. 

   Această pogorâre la noi s-a săvârșit după legile dumnezeiești „𝘤𝘢̆ 𝘶𝘯𝘥𝘦 𝘷𝘳𝘦𝘢 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶 𝘴𝘦 𝘣𝘪𝘳𝘶𝘪𝘦𝘴̗𝘵𝘦 𝘳𝘢̂𝘯𝘥𝘶𝘪𝘢𝘭𝘢̆ 𝘧𝘪𝘳𝘪𝘪” – cum glăsuiește o cântare bisericească. Pruncul Sfânt s-a născut din pântecele preacurat al Fecioarei Maria prin adumbrirea Sfântului Duh – cea de a treia persoană a Sfintei Treimi - și „𝘱𝘳𝘪𝘯 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘳𝘦𝘢 𝘊𝘦𝘭𝘶𝘪 𝘗𝘳𝘦𝘢 𝘐̂𝘯𝘢𝘭𝘵.” (Luca 1,35).

    Venirea în lume a Mântuitorului Hristos a produs „𝘣𝘶𝘤𝘶𝘳𝘪𝘦 𝘮𝘢𝘳𝘦 𝘭𝘢 𝘵𝘰𝘵 𝘱𝘰𝘱𝘰𝘳𝘶𝘭” (Luca 2,10) fiind asemănată cu răsăritul „𝘚𝘰𝘢𝘳𝘦𝘭𝘶𝘪 𝘥𝘳𝘦𝘱𝘵𝘢̆𝘵̗𝘪𝘪” (Maleahi 3,20).

    Lumea de atunci, zdruncinată de războaie și de nedreptăți a primit cu bucurie cuvântul Evangheliei, cuvânt de dragoste pentru aproapele, de bunătate, de iertare pentru vrăjmași și de înțelegere față de suferința și neputința omenească. Vestea cea bună adusă de Domnul Hristos în lume a transformat de-a lungul vremii moravurile timpurilor, a adus o reală înnobilare a omului ca și chip al lui Dumnezeu aducând o nouă viziune asupra vieții și a morții, precum și o chemare sfântă la înțelegere și înfrățire.

   Această chemare plină de putere dumnezeiască vine de la însuși Părintele luminilor, de la care se coboară „𝘵𝘰𝘢𝘵𝘢̆ 𝘥𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘤𝘦𝘢 𝘣𝘶𝘯𝘢̆ 𝘴̗𝘪 𝘵𝘰𝘵 𝘥𝘢𝘳𝘶𝘭 𝘤𝘦𝘭 𝘥𝘦𝘴𝘢̆𝘷𝘢̂𝘳𝘴̗𝘪𝘵” (Iacob 1,18) și la ea se cuvine să răspundem cu toții, cei mici și cei mari, cei învățați și cei mai puțin învățați, cei drepți ca și cei păcătoși, căci împlinindu-o vom avea bucurii în viață, belșug în case și liniște în suflete și în țara noastră.

   Evanghelia lui Hristos a îmblânzit pornirile cele rele ale firii omenești și pricinile care duc la dezbinare și la războaie, pe care, din păcate, le trăiește omenirea și astăzi. 

   De aceea Sf. Ap. Iacob ne spune „𝘥𝘦 𝘶𝘯𝘥𝘦 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘳𝘢̆𝘻𝘣𝘰𝘢𝘪𝘦𝘭𝘦, 𝘴̗𝘪 𝘥𝘦 𝘶𝘯𝘥𝘦 𝘤𝘦𝘳𝘵𝘶𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘥𝘪𝘯𝘵𝘳𝘦 𝘰𝘢𝘮𝘦𝘯𝘪? 𝘕𝘶 𝘰𝘢𝘳𝘦 𝘥𝘦 𝘢𝘪𝘤𝘪: 𝘥𝘪𝘯 𝘱𝘰𝘧𝘵𝘦𝘭𝘦 𝘷𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘦 𝘭𝘶𝘱𝘵𝘢̆ 𝘪̂𝘯 𝘮𝘢̆𝘥𝘶𝘭𝘢𝘳𝘦𝘭𝘦 𝘷𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳𝘦? 𝘗𝘰𝘧𝘵𝘪𝘵̗𝘪, 𝘴̗𝘪 𝘯𝘶 𝘢𝘷𝘦𝘵̗𝘪; 𝘶𝘤𝘪𝘥𝘦𝘵̗𝘪 𝘴̗𝘪 𝘱𝘪𝘻𝘮𝘶𝘪𝘵̗𝘪, 𝘴̗𝘪 𝘯𝘶 𝘱𝘶𝘵𝘦𝘵̗𝘪 𝘥𝘰𝘣𝘢̂𝘯𝘥𝘪 𝘤𝘦 𝘥𝘰𝘳𝘪𝘵̗𝘪; 𝘷𝘢̆ 𝘴𝘧𝘢̆𝘥𝘪𝘵̗𝘪 𝘴̗𝘪 𝘷𝘢̆ 𝘳𝘢̆𝘻𝘣𝘰𝘪𝘵̗𝘪, 𝘴̗𝘪 𝘯𝘶 𝘢𝘷𝘦𝘵̗𝘪 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤𝘢̆ 𝘯𝘶 𝘤𝘦𝘳𝘦𝘵̗𝘪. 𝘊𝘦𝘳𝘦𝘵̗𝘪, 𝘴̗𝘪 𝘯𝘶 𝘱𝘳𝘪𝘮𝘪𝘵̗𝘪 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘤𝘢̆ 𝘤𝘦𝘳𝘦𝘵̗𝘪 𝘳𝘢̆𝘶, 𝘤𝘢 𝘷𝘰𝘪 𝘴𝘢̆ 𝘳𝘪𝘴𝘪𝘱𝘪𝘵̗𝘪 𝘪̂𝘯 𝘱𝘭𝘢̆𝘤𝘦𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘷𝘰𝘢𝘴𝘵𝘳𝘦” (Iacob 4,1-3). 

   De aceea Nașterea Domnului, mult dorită de credincioși este ziua în care toată suflarea omenească este chemată la bună înțelegere, la pace și la înfrățire.

   Ziua de astăzi este și sărbătoarea familiei creștine, a unirii dintre un bărbat și o femeie în legea dragostei creștine. Învățătura Mântuitorului Hristos a adus har de curăție și de sfințenie în viața familiei pe care a întărit-o ca așezământ dumnezeiesc și lăcaș al

virtuții, având a îndeplini un rol mare în sânul Bisericii și al societății românești.

                    𝙄𝙪𝙗𝙞𝙩̗𝙞 𝙛𝙞𝙞 𝙙𝙪𝙝𝙤𝙫𝙣𝙞𝙘𝙚𝙨̗𝙩𝙞,

  Sf. Ap. Pavel ne încredințează că „𝘐𝘪𝘴𝘶𝘴 𝘏𝘳𝘪𝘴𝘵𝘰𝘴 𝘪𝘦𝘳𝘪 𝘴̗𝘪 𝘢𝘻𝘪 𝘴̗𝘪 𝘪̂𝘯 𝘷𝘦𝘤𝘪 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘈𝘤𝘦𝘭𝘢𝘴̗𝘪” (Evrei 13,8) iar Mântuitorul Hristos ne spune lămurit: „𝘪𝘢𝘵𝘢̆ 𝘌𝘶 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘤𝘶 𝘷𝘰𝘪 𝘪̂𝘯 𝘵𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘻𝘪𝘭𝘦𝘭𝘦, 𝘱𝘢̂𝘯𝘢̆ 𝘭𝘢 𝘴𝘧𝘢̂𝘳𝘴̗𝘪𝘵𝘶𝘭 𝘷𝘦𝘢𝘤𝘶𝘭𝘶𝘪” (Matei 28,20). Noi creștinii simțim că El este pururea cu noi prin Sfânta Biserică – trupul Său tainic - pe care a întemeiat-o prin jertfa de pe cruce și a răscumpărat-o cu scump sângele Său.

   Hristos este prezent prin lucrarea sfințitoare a Sfântului Duh pe care o primim prin Sfintele Taine care ne înnoiesc și ne întăresc puterile noastre sufletești și trupești.

   Ne întâlnim cu Domnul și Stăpânul vieții noastre în sfintele rugăciuni pe care le facem în biserică sau la casele noastre, la ceas de bucurie, de suferință, de boală sau de încercare, căci El ne-a zis prin glasul prorocului David: „𝘤𝘩𝘦𝘢𝘮𝘢̆-𝘔𝘢̆ 𝘭𝘢 𝘷𝘳𝘦𝘮𝘦 𝘥𝘦 𝘯𝘦𝘤𝘢𝘻 𝘴̗𝘪 𝘌𝘶 𝘵𝘦 𝘷𝘰𝘪 𝘪𝘻𝘣𝘢̆𝘷𝘪 𝘴̗𝘪 𝘔𝘢̆ 𝘷𝘦𝘪 𝘱𝘳𝘦𝘢𝘮𝘢̆𝘳𝘪”(Ps. 49,16). Prin toate aceste lucrări sfinte și sfințitoare noi suntem împreună lucrători cu Hristos, mai ales atunci când împlinim cu vrednicie sfintele Lui porunci, când ne ostenim pentru păstrarea dreptei credințe, când ne închinăm viața

noastră slujirii semenilor noștri, mai ales a celor aflați în suferințe și lipsuri.

   Binecuvântarea lui Hristos ne însoțește pe tot parcursul vieții noastre dacă vom face ceea ce ne-a poruncit El și dacă împlinim porunca iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui, poruncă în care se cuprinde „𝘵𝘰𝘢𝘵𝘢̆ 𝘓𝘦𝘨𝘦𝘢 𝘴̗𝘪 𝘱𝘳𝘰𝘰𝘳𝘰𝘤𝘪𝘪” (Matei 22, 40).

   Magii i-au adus pruncului Iisus daruri: aur – ca unui împărat, tămâie - ca unui Dumnezeu și smirnă - ca unui mort, pentru îngroparea Sa.

   Și noi să-I aducem darurile noastre duhovnicești: aurul credinței, adică iubirea curată și sinceră, tămâia rugăciunii neîncetate și smirna faptelor celor bune evanghelice.

   Precum tămâia numai după ce arde răspândește mirosul ei plăcut, tot așa și noi, numai prin mistuirea patimilor și a păcatelor, prin arderea în cuptorul iubirii dumnezeiești ne vom arăta cu adevărat cinstitori de Dumnezeu și iubitori de oameni.

                   𝘿𝙧𝙚𝙥𝙩𝙢𝙖̆𝙧𝙞𝙩𝙤𝙧𝙞 𝙘𝙧𝙚𝙨̗𝙩𝙞𝙣𝙞,

   Toți suntem mădulare ale Trupului lui Hristos cum zice apostolul „𝘪𝘢𝘳 𝘷𝘰𝘪 𝘴𝘶𝘯𝘵𝘦𝘵̗𝘪 𝘵𝘳𝘶𝘱𝘶𝘭 𝘭𝘶𝘪 𝘏𝘳𝘪𝘴𝘵𝘰𝘴 𝘴̗𝘪 𝘮𝘢̆𝘥𝘶𝘭𝘢𝘳𝘦 𝘧𝘪𝘦𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘪̂𝘯 𝘱𝘢𝘳𝘵𝘦” (I Corinteni 12,27) iar din aceasta urmează că trebuie să trăim cu intensitate mesajul Evangheliei lui Hristos, să-l transpunem în fapte bune, să trăim în pace și în deplină iubire frățească. Să ne primenim firea noastră și lepădând pe omul ce vechi „𝘴𝘢̆ 𝘶𝘮𝘣𝘭𝘢̆𝘮 𝘪̂𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘪̂𝘯𝘯𝘰𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘷𝘪𝘦𝘵̗𝘪𝘪” (Romani 6,4) îndeplinind îndemnul paulin care ne zice: „𝘔𝘢𝘪 𝘥𝘦𝘱𝘢𝘳𝘵𝘦, 𝘧𝘳𝘢𝘵̗𝘪𝘭𝘰𝘳, 𝘤𝘢̂𝘵𝘦 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘢𝘥𝘦𝘷𝘢̆𝘳𝘢𝘵𝘦, 𝘤𝘢̂𝘵𝘦 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘥𝘦 𝘤𝘪𝘯𝘴𝘵𝘦, 𝘤𝘢̂𝘵𝘦 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘥𝘳𝘦𝘱𝘵𝘦, 𝘤𝘢̂𝘵𝘦 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘤𝘶𝘳𝘢𝘵𝘦, 𝘤𝘢̂𝘵𝘦 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘷𝘳𝘦𝘥𝘯𝘪𝘤𝘦 𝘥𝘦 𝘪𝘶𝘣𝘪𝘵, 𝘤𝘢̂𝘵𝘦 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘤𝘶 𝘯𝘶𝘮𝘦 𝘣𝘶𝘯, 𝘰𝘳𝘪𝘤𝘦 𝘷𝘪𝘳𝘵𝘶𝘵𝘦 𝘴̗𝘪 𝘰𝘳𝘪𝘤𝘦 𝘭𝘢𝘶𝘥𝘢̆, 𝘭𝘢 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵𝘦𝘢 𝘴𝘢̆ 𝘷𝘢̆ 𝘧𝘪𝘦 𝘨𝘢̂𝘯𝘥𝘶𝘭. 𝘊𝘦𝘭𝘦 𝘤𝘦 𝘢𝘵̗𝘪 𝘪̂𝘯𝘷𝘢̆𝘵̗𝘢𝘵 𝘴̗𝘪 𝘢𝘵̗𝘪 𝘱𝘳𝘪𝘮𝘪𝘵 𝘴̗𝘪 𝘢𝘵̗𝘪 𝘢𝘶𝘻𝘪𝘵 𝘴̗𝘪 𝘢𝘵̗𝘪 𝘷𝘢̆𝘻𝘶𝘵 𝘭𝘢 𝘮𝘪𝘯𝘦, 𝘢𝘤𝘦𝘴𝘵𝘦𝘢 𝘴𝘢̆ 𝘭𝘦 𝘧𝘢𝘤𝘦𝘵̗𝘪, 𝘴̗𝘪 𝘋𝘶𝘮𝘯𝘦𝘻𝘦𝘶𝘭 𝘱𝘢̆𝘤𝘪𝘪 𝘷𝘢 𝘧𝘪 𝘤𝘶 𝘷𝘰𝘪.” (Filipeni 4,8-9). 

   Se cuvine deci să aducem Părintelui ceresc mulțumirile noastre pentru că din dragostea cea fără de margini față de noi a trimis pe Fiul Său în lume; să ne închinăm cu smerenie adâncă Dumnezeului nostru Iisus Hristos rugându-L să îndrepteze pașii noștri pe calea adevărului și a binelui, să păstrăm cu scumpătate darurile cele bogate pe care Sfântul Duh le revarsă neîncetat în viața noastră, făcându-le să rodească în noi bucuria credinței celei drepte, împlinirea nădejdii de mântuire aducătoare de revărsarea dragostei noastre fierbinți peste întreaga lume aflată și astăzi în războaie și neînțelegeri, în mizerie și suferință, în nedreptăți și în îndepărtare de valorile creștine.

   Numai prin întoarcerea la izvorul cel limpede și dătător de izbăvire al Evangheliei lui Hristos, numai prin împlinirea poruncilor Lui, numai printr-o trăire autentică a învățăturii creștine ne vom putea îndrepta viața noastră și ne vom bucura de darurile aduse în

lume de Nașterea Domnului, pe care o prăznuim de peste două mii de ani.

                   𝙄𝙪𝙗𝙞𝙩̗𝙞𝙞 𝙢𝙚𝙞,

   Bucuriile acestui praznic măreț să se reverse în sufletele și în casele noastre, să avem cu toții voie bună spre slava Celui ce în peșteră S-a născut pentru a noastră mântuire.

   Cu aceste gânduri și îndemnuri rog pe Mântuitorul Cel născut în ieslea Betleemului să vă binecuvinteze pe toți făcându-vă urarea ca sărbătorile Nașterii Domnului, Anului nou și Bobotezei să le petreceți cu sănătate, cu pace și cu mulțumire, acum și întru mulți ani! Sărbători fericite!

„𝙃𝙖𝙧𝙪𝙡 𝘿𝙤𝙢𝙣𝙪𝙡𝙪𝙞 𝙣𝙤𝙨𝙩𝙧𝙪 𝙄𝙞𝙨𝙪𝙨 𝙃𝙧𝙞𝙨𝙩𝙤𝙨 𝙨𝙖̆ 𝙛𝙞𝙚

𝙘𝙪 𝙫𝙤𝙞 𝙘𝙪 𝙩𝙤𝙩̗𝙞❞ (𝙍𝙤𝙢𝙖𝙣𝙞 16,24).

𝘼𝙡 𝙫𝙤𝙨𝙩𝙧𝙪 𝙞𝙪𝙗𝙞𝙩𝙤𝙧 𝙥𝙖̆𝙧𝙞𝙣𝙩𝙚 𝙙𝙪𝙝𝙤𝙫𝙣𝙞𝙘𝙚𝙨𝙘 𝙨̗𝙞 𝙛𝙞𝙚𝙧𝙗𝙞𝙣𝙩𝙚

𝙧𝙪𝙜𝙖̆𝙩𝙤𝙧 𝙘𝙖̆𝙩𝙧𝙚 𝙋𝙧𝙚𝙖 𝘽𝙪𝙣𝙪𝙡 𝘿𝙪𝙢𝙣𝙚𝙯𝙚𝙪,

† 𝙑𝙄𝙎𝘼𝙍𝙄𝙊𝙉

𝙀𝙥𝙞𝙨𝙘𝙤𝙥𝙪𝙡 𝙏𝙪𝙡𝙘𝙞𝙞