Jertfă și Răscumpărare

 

†VISARION,

 

DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP

AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE A TULCII,

 

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi

dreptcredincioşilor creştini,

har, milă şi pace de la Dumnezeu Atotţiitorul,

iar de la noi arhiereşti binecuvântări

 

 

                               „Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez,                pentru ca, precum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui,

așa să umblăm și noi întru înnoirea  vieții”

(Rom. 6, 4)

 

Iubiții mei fii sufletești,

 

Cu deosebită evlavie, cu bucurie și cu speranță sărbătorim din nou, Ziua cea mare a Învierii Domnului Iisus Hristos sau Sfintele Paști.

          După cum în fiecare an așteptăm cu nerăbdare frumosul anotimp al primăverii, când toată natura se trezește din amorțeala iernii și renaște la o viață nouă, la fel după o postire de 40 de zile, după cuminecarea cu Trupul și Sângele Domnului spre reînnoirea sufletelor noastre așteptăm și luminatul praznic al Învierii Domnului.

          Taina Învierii din morți a Domnului Iisus Hristos se află dintotdeauna în centrul credinței noastre, asigurându-ne prin aceasta că El este viu, iar noi, vom fi vii prin credința în El.

De aceea, cu inimile pline de bucurie negrăită, cu sufletele cuprinse de pacea de sus prăznuim an de an „Paștile cele noi și sfinte, Paștile cele de taină, Paștile cele preacinstite, Paștile Hristos-Izbăvitorul, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii”.

Învierea Domnului este deplina noastră încredințare a câștigării vieții celei veșnice în Hristos. Paștile ne întrarmează mereu asupra răului și ne ajută să biruim toate greutățile vieții prin care trecem, iată, din nefericire și în zilele noastre. Încredințați de biruința lui Hristos asupra morții și a iadului grăim și noi cu Sf. Ap. Pavel „unde-ți este, moarte, biruința ta? Unde-ți este, moarte, boldul tău? (I Cor. 15, 55).

 

Binecredincioși creștini,

 

Bucuria pe care o trăim în ziua Sfintei Învieri este rodul jertfei Mântuitorului Iisus Hristos de pe cruce. Jertfa de pe cruce a avut loc din marea iubire a Părintelui ceresc față de oameni, pentru că „Dumnezeu așa de mult a iubit lumea, încât pe Fiul său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3,16). Domnul Iisus Hristos s-a jertfit de bunăvoie ca să slobozească omenirea din robia păcatului, pentru că „prin rănile Lui, noi toți ne-am vindecat” (Isaia 53, 5).

Sfântul Ioan Botezătorul aseamănă pe Iisus Hristos cu „Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29). Mântuitorul cel înviat este chipul mielului pascal jertfit în Vechiul Testament (Ieșire 12, 1-14; I Petru 1, 19), „căci Paștele nostru Hristos S-a jertfit pentru noi” (I Cor. 5, 7). El este Mielul lui Dumnezeu care s-a smerit până la moarte din iubire față de noi. De aici învățătura că din iubire se naște jertfa prin care se înfăptuiește sfințirea.

Așadar, jertfa de pe cruce a fost fapta de răscumpărare a neamului omenesc, iar Mântuitorul Hristos sfințindu-ne și împăcându-ne cu Dumnezeu (Col. 1, 20-22) ne-a făcut părtași bucuriei Învierii. Sfântul Apostol Pavel spune că Domnul Iisus Hristos „a suferit crucea” (Evrei 12, 2) pentru biruința Sa asupra morții. Supunându-se de bunăvoie patimilor, răstignirii pe cruce și morții, ca preț de răscumpărare pentru neamul omenesc „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind față de păcate, să viețuim dreptății” (I Petru 2, 24).

Deci, în chipul crucii a îndurat Hristos patima dureroasă a morții, arătându-și prin aceasta ascultarea desăvârșită față de Dumnezeu și marea Lui iubire de oameni. Astfel, jertfa lui Hristos de pe cruce este supremul act doveditor al iubirii lui față de Tatăl și față de noi, prin care a biruit moartea și a înviat, ca să înviem și noi.

Jertfa de pe cruce este izvorul nesecat al Învierii. Nu se poate vorbi de Înviere  fără jertfa de pe cruce, așa cum nu se poate înțelege crucea, fără Hristos, care a fost răstignit pe ea. Deci nu putem vedea nici crucea fără Hristos, dar nici pe Hristos, fără fapta crucii.

În Simbolul de credință sau Crezul, cum se spune în popor, pe care îl rostim acasă ori îl ascultăm la sfintele slujbe în biserică, când este vorba de persoana Mântuitorului, mărturisim: „Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat și a înviat a treia zi după Scripturi”.

Rostim acest articol de credință pentru a se arăta precis timpul în care a pătimit și a fost răstignit Iisus Hristos, adică în vremea când Ponțiu Pilat era guvernatorul Siriei și al Palestinei. Această precizare făcută la Sinodul I ecumenic din 325, reprezintă o dovadă în plus pentru adevărul Învierii Domnului și o mărturie de apărare împotriva unor eretici din acel timp, care răspândeau învățături greșite cu privire la persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Cunoscând astfel înțelesul adânc al tainei Crucii și al Învierii să cinstim chipul Jertfei Domnului Hristos – adică Sf. Cruce - care este: „pentru noi care ne mântuim puterea lui Dumnezeu” (I Cor. 1, 18), după spusele apostolului neamurilor.

 

Dreptmăritori creștini,

 

Hristos a biruit moartea prin Cruce iar noi suntem chemați să biruim toate împotrivirile care încearcă să ne tulbure viața în mersul ei rânduit de Dumnezeu.

          Învierea Domnului nu este doar un fapt petrecut acum două mii de ani, nu este doar o prăznuire care se repetă în fiecare an la început de primăvară. Ea este pentru noi pildă de înnoire, de chemare la mântuire, îndemn la sfințenie, la primenire, la pace și la înălțare.

          Trebuie să umblăm întru          „înnoirea vieții” (Rom. 6, 4), adică să răstignim pe omul cel vechi al păcatului și să ne îmbrăcăm în „omul cel nou, înnoit după chipul Celui ce l-a zidit pe el” (Col. 3, 10).

          A umbla întru înnoirea vieții înseamnă a petrece întru virtute, a face să rodească în noi „roada Duhului” care este „dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția; împotriva unora ca acestea nu este lege” (Gal. 5, 22-23).

          A umbla întru înnoirea vieții înseamnă a iubi pe Dumnezeu și pe semenii noștri ca pe noi înșine, a săvârși fapte de într-ajutorare creștinească față de toți oamenii.

          Așadar să ne bucurăm că Hristos a înviat, iar această bucurie să pătrundă sufletele și trupurile noastre, căci așa spune apostolul Pavel: „Bucurați-vă pururea în Domnul; Și iarăși zic: Bucurați-vă” (Filip 4, 4).

Sărbătorind, astăzi, biruința asupra morții, se cuvine să ne străduim ca prin trăirea și faptele noastre să fim slujitori ai vieții, ai păcii și ai semenilor noștri, mai ales a celor aflați în situații deosebite: săraci, refugiați din Ucraina cum se întâmplă acum, sau alți oropsiți ai sorții.

Să ne înmulțim rugăciunea, acest dar dumnezeiesc pe care ni-l face nouă Tatăl Ceresc și prin care putem să dobândim tot ceea ce dorim pentru bunăstarea sufletelor și a trupurilor noastre.

După cum ne îndeamnă o frumoasă cântare bisericească „să ne curățim simțirile și să vedem pe Hristos, strălucind cu neapropiată lumină a Învierii”. Aceasta înseamnă că trebuie să ne străduim a mărturisi adevărul Învierii Domnului prin faptele noastre de credință, de nădejde și de dragoste și să dovedim aleasă trăire în evlavie și adâncă cinstire la acest praznic luminat, când Iisus Hristos, Soarele dreptății, ne-a strălucit nouă astăzi prin Învierea Sa.

 

Iubiți credincioși,

 

În aceste gânduri și îndemnuri de părinte duhovnicesc, la marele și luminatul praznic al Învierii Domnului, vă doresc tuturor gânduri curate și senine, vorbe și purtări bune, înfrățire și unire, lumină, pace și sporire întru toate, iubire sfântă și multă omenie, spunându-vă din suflet:

„HRISTOS A ÎNVIAT”

 

Al vostru al tuturor către Domnul cel înviat de tot binele voitor și pururea rugător,

 

 

†VISARION

 

Episcopul Tulcii

 

 

Nr. 678 / 2022

Dată în reşedinţa noastră episcopală din Tulcea la 24 aprilie, praznicul Învierii Domnului din anul mântuirii 2022.

Preacucernicii preoţi vor citi această Pastorală în bisericile din parohii în prima zi de Sfintele Paşti, iar în filii în a doua zi.