†VISARION,

 

DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP

AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE A TULCII,

 

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi

dreptcredincioşilor creştini,

har, milă şi pace de la Dumnezeu Atotţiitorul,

iar de la noi arhiereşti binecuvântări

 

„El a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind  față de păcate, să viețuim dreptății”

(1 Petru 2, 24)

 

Iubiții mei fii sufletești,

 

Sărbătorim cu bucurie duhovnicească și în cuget de unire cu toții creștinii dreptmăritori, acum la început de lună mai, binecuvântatul praznic al Învierii Domnului sau Sfintele Paști.

Lumina mai presus de fire a acestei mărețe sărbători se revarsă din nou, ca un har în sufletele noastre, umplându-ne de bucurie și îndemnându-ne acum la miez de noapte, să cântăm imnul de biruință - „ Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”.

Pline de lumină și de veselie sunt acum și sufletele noastre. Năzuind să ne apropiem cu vrednicie de roadele jertfei și Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, ne-am pregătit vreme de 40 de zile cu post, cu rugăciune și înfrânare, cu fapte de milostenie, toate izvorâte din credință și nădejde, întărindu-ne în urcușul duhovnicesc al Sfântului Post al Paștilor pentru a ne uni prin Sfânta Împărtășanie cu cinstitul Trup și Sânge al Mântuitorului nostru Cel răstignit și înviat.

 

Binecredincioși creștini,

 

Sfintele slujbe din cuprinsul Postului Mare și mai ales din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ne-au ajutat să înțelegem mai adânc semnificația jertfei pe care Domnul nostru Iisus Hristos a primit-o de bună voie pentru noi și pentru a noastră mântuire, când a urcat drumul Golgotei sub povara Crucii pentru a ne elibera din robia păcatului și a morții.

Prin jertfa lui Hristos, legătura morții a fost sfărâmată, iar calea spre cer, spre viața cea veșnică ne-a fost din nou deschisă nouă oamenilor, tuturor celor ce credem în El, „ căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut, L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3,16).

Drumul Crucii de pe Golgota s-a încheiat cu biruința Învierii Domnului, pentru că povara suferinței fiind purtată de Mântuitorul, care s-a arătat a fi Dumnezeu și Om adevărat, El a luat asupra Sa păcatele noastre pe care le-a pironit pe Cruce, le-a șters cu scump Sângele Său și ne-a împăcat cu Tatăl nostru cel din ceruri.

Întruparea Fiului lui Dumnezeu, jertfa, moartea și învierea Sa reprezintă darul care a redat firii omenești, înjosită prin păcat și supusă morții, demnitatea cea dintru început a chipului lui Dumnezeu în om și putința reîntoarcerii la starea lui Adam cel dintâi zidit.

De aceea sfânta zi a Învierii Domnului este numită „praznicul praznicelor și sărbătoare a sărbătorilor”. Întreaga noastră viață, rostul nostru ca oameni și creștini, mântuirea noastră este fundamentată pe această mare zi a Sfintelor Paști în care înviind Hristos, învie întreaga omenire și fiecare dintre noi, precum zice cuvântul Scripturii că Domnul Iisus „s-a dat spre moarte pentru păcatele noastre și a înviat pentru îndreptarea noastră” (Rom. 4, 25), făcându-se „începătura  celor adormiți” (1 Cor. 15, 20). Înviind din morți, El „ne-a făcut și pe noi vii, împreună cu Sine” (Col. 2, 13), hărăzindu-ne făgăduința de a ne face părtași „ai dumnezeieștii firi” (2 Petru 1, 4) și dăruindu-ne puterea de a viețui cu El în veșnicie.

De aceea la Paști, în această zi „de mântuire și de strălucire” ne bucurăm cu întreaga noastră ființă de minunea Învierii căci în ea „prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului, începătura altei vieți veșnice”, cum cântăm la slujba Sfintei Învieri.

Bucuria acestei sărbători nu este o bucurie vremelnică, trecătoare, ci este una nepieritoare și veșnică, desprinsă din bogăția de lumină și de har a tezaurului de credință al Bisericii străbune care ne spune prin graiul psalmistului că „aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim într-însa” (Ps. 118, 24).

Este așadar ziua Învierii, ziua în care pământul se unește cu cerul, este ziua în care Fiul lui Dumnezeu, biruind moartea ne-a dăruit nouă viață veșnică și mare milă. Pentru aceasta cinstind după cuviință luminata sărbătoare de astăzi se cuvine să preamărim pe Dumnezeu pentru slăvita Înviere a Fiului Său, dar în același timp să-i aducem prinos de mulțumire pentru izbăvirea noastră din păcat și din întuneric și pentru trecerea noastră „din moarte la viață și de pe pământ la cer” la viața cea veșnică și neîmbătrânitoare.

 

Dreptmăritori creștini,

 

Sărbătorind ziua slăvitei Învieri se cuvine să ne facem - împreună cu apostolii și cu mironosițele femei - vestitori cu râvnă a acestei minuni dumnezeiești, printr-o continuă creștere duhovnicească, în duhul Evangheliei, potrivit îndemnului făcut de Mântuitorul Hristos „Fiți desăvârșiți precum Tatăl nostru Cel din ceruri, desăvârșit este” (Matei 5, 48).

Ca „fii ai luminii” (Efes. 5, 8) să umblăm în căile de lumină, de har și de binecuvântare ale învățăturii Sfintei noastre Biserici ortodoxe, ajutându-i pe semenii noștri atât material cât și spiritual, străduindu-ne să ne facem „tuturor toate” (1 Cor. 9, 22) ca să arătăm că suntem ucenici ai Celui ce a biruit moartea și a înviat din morți.

În aceste vremuri tulburi pe care le trăim, vremuri de pandemie și de înstrăinare sufletească, de secetă duhovnicească, arse de gerul necredinței, vremuri în care necinstea și înșelăciunile s-au înmulțit, când păcatele devin scop în sine, când unii dintre noi nu mai respectăm nici un fel de rânduială civilă sau bisericească, este nevoie de multe strădanii pentru însănătoșirea noastră ca neam, pentru vindecarea de aceste boli sufletești și pentru întoarcerea la adevărata trăire creștinească și românească a fericiților noștri înaintași. Și sărbătoarea Învierii Domnului este un bun prilej pentru redescoperirea valorilor creștine ca și pentru punerea lor în lucrare în viața de zi cu zi.

Parcă despre această stare de acum spunea cândva într-un articol intitulat „Paștile” marele nostru poet național Mihai Eminescu „credem c-a înviat Hristos în inimile sincere care s-au jertfit pentru învățătura Lui, credem că a înviat pentru cei drepți și buni...dar pentru acea neagră mulțime cu pretexte mari și scopuri mici, cu dulce cuvânt în gură și cu ură în inimă, cu fața zâmbind și cu sufletul înrăutățit, El n-a înviat niciodată, cu toate că și ei se închină la același Dumnezeu”

Așadar să facem ca Învierea Mântuitorului Hristos să se regăsească nu doar în grăirea noastră, ci mai ales în trăirea și faptele cele bune după pilda înaintașilor noștri, să respectăm credința și să ne ferim de faptele de ocară prin care îl răstignim a doua oară pe Hristos.

 

Iubiți credincioși,

 

În acest an sărbătoarea Învierii Domnului vine la noi în cel mai frumos anotimp, în luna florilor, în luna mai „când totul se preface-n rai” în plină înviere a naturii, iar această primăvară pascală ne îndeamnă și pe noi la „înnoirea vieții” (Rom. 6, 4), la dragoste frățească și la iertare.

Ziua Învierii este o oglindă în care vedem taina vieții și a morții, ea ne insuflă curaj, nădejde și liniște că așa cum Mântuitorul a biruit moartea, tot așa și noi vom birui greutățile acestor timpuri.

Cu aceste gânduri și simțăminte să prăznuim cu toții Sfânta Înviere ca să luăm putere și biruință de la Hristos, Cel ce este Lumina lumii, Adevărul și Viața.

Împărtășindu-vă aceste gânduri părintești și îndemnuri de luminatul praznic al Învierii Domnului vă îmbrățișăm pe toți întâmpinându-vă cu creștinescul salut pascal

„HRISTOS A ÎNVIAT”

 

Al vostru al tuturor către Domnul cel înviat de tot binele voitor și pururea rugător,

 

 

†VISARION

 

Episcopul Tulcii