NAŞTEREA DOMNULUI

2018

 

Praznicul Crăciunului – bucuria veșnică

 

†VISARION

DIN MILA LUI DUMNEZEU

EPISCOP AL TULCII

 

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept credincioşilor creştini

din această Eparhie,

 

Har, milă şi pace de la Dumnezeu,

iar de la noi arhierească binecuvântare!

 

 

„Iată vă binevestesc vouă bucurie mare,

care va fi pentru tot poporul:

…s-a născut azi Mântuitor,

Care este Hristos Domnul ”(Luca 2, 10-11)

 

 

Iubiţii mei fii sufleteşti,

          Ne-a ajutat Dumnezeu să sărbătorim din nou, în acest An Centenar, praznicul cel mare al Nașterii Domnului, praznic ce umple de lumină pământul și de bucurie creștinătatea întreagă. Cu adevărat nu este o sărbătoare pe care lumea s-o aștepte cu mai mare bucurie, bucurie că s-a născut Prunc dumnezeiesc, bucurie că Dumnezeu s-a împăcat cu neamul omenesc, bucurie că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat spre mântuirea noastră.

          De două mii de ani slăvim Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos în această zi preasfântă și bucurându-ne cântăm împreună cu îngerii și cu puterile cerești „slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14).

          Împreună cu păstorii și cu magii ne plecăm tainic înaintea ieslei sărăcăcioase din Betleem și deschizându-ne vistieria inimii îi aducem Domnului darurile noastre duhovnicești: aurul faptelor bune, al milosteniei, al dragostei jertfelnice, smirna binemirositoare a credinței, a dragostei și a nădejdii și tămâia cucerniciei și a pietății inimilor noastre, a vieții trăite după poruncile Evangheliei păcii.

 

Dreptmăritori creştini,

          Sărbătoarea Crăciunului este cu adevărat o zi a bucuriei, a păcii și a vieții.

          Este ziua în care „așa de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16).

          Această bucurie sfântă ni se vestește tuturor la acest praznic luminat, căci din peștera Betleemului a răsărit lumii „lumina cunoștinței” și „soarele dreptății”, din staulul smerit s-a revărsat oamenilor bogăția iubirii dumnezeiești a Celui ce era dintru început „Domn al păcii” și „Părinte al veacului ce va să fie” cum glăsuiește proorocul Isaia (Isaia 9, 5).

          În brațele Sfintei Fecioare Maria și-a aflat sălaș Cel ce este „Pacea noastră, El care a făcut din cele două-una, surpând peretele cel din mijloc al despărțiturii, desființând vrăjmășia” (Efes. 2, 14-15).

          Aceste mărturii ale dragostei dumnezeiești nasc în sufletele noastre bucurii nemărginite, deoarece ele sunt chezășia restaurării noastre în vrednicia de fii ai lui Dumnezeu de care ne-a depărtat păcatul neascultării, al strămoșilor noștri Adam și Eva. Întrupându-se Fiul lui Dumnezeu, El a luat asupra Sa firea omenească ca pe noi să ne facă „părtași dumnezeieștii firi” (II Petru 1, 4). Rostul venirii la noi a Mântuitorului Hristos a fost acela de a ne izbăvi de păcat și de moartea cea veșnică, așa cum glăsuiește și Sf. Ev. Ioan: „Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi” și „celor câți L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat puterea ca să se facă fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12).

          Sf. Ioan Gură de Aur ne învață că „Fiu al lui Dumnezeu fiind, Iisus Hristos a devenit fiu al omului ca să facă fii ai lui Dumnezeu pe fiii oamenilor”, iar Sf. Grigorie Teologul spune „sărbătoarea de astăzi prăznuiește venirea lui Dumnezeu la oameni pentru ca noi să ne întoarcem la El  … pentru ca, după ce am lepădat pe omul cel vechi, să îmbrăcăm pe cel nou”. Sf. Atanasie cel Mare privitor la Nașterea Domnului zice că Hristos Domnul „vine să se înfrățească cu noi ca să ne facă pe noi toți fii ai Celui Prea Înalt și să ne facă pe toți frați între noi”.

 

Iubiţii mei,

          Cunoscând darul cel mare ce l-am primit la Întruparea Mântuitorului se cuvine așadar să întâmpinăm acest „praznic luminat / ce cu drag l-am așteptat” cu iubire față de Dumnezeu, față de noi înșine și față de semenii noștri. Să ne lăsăm și noi călăuziți de lumina stelei de la Răsărit care ne va conduce și pe noi ca și pe magi la Hristos și îngenunchind în fața Lui să ne recunoaștem sărăcia vieții noastre și materiale și morale și să-i închinăm întreaga noastră ființă, viața noastră, cugetul, simțirea și voia noastră. Și precum magii „luând poruncă prin vis s-au întors în țara lor pe altă cale” (Matei 2, 12) tot așa și noi se cade ca, luând poruncă nu prin vis ci prin sfintele învățături ale Bisericii, să ne întoarcem la casele noastre pe calea dreptății, a cinstei, a sfințeniei și a dragostei jertfelnice față de aproapele. În lumea noastră stăpânită, din nefericire, de o profundă criză morală, în care Biserica și Țara sunt adesea hulite, în care virtuțile înaintașilor sunt considerate depășite, se cuvine să descoperim cinstea, omenia, iubirea unora față de alții, întrajutorarea frățească și respectul față de Biserica străbună și față de poporul românesc.

          Hristos vine la noi în chip de prunc. El vine pentru toți, pentru cei bogați și pentru cei săraci, pentru cei bolnavi, pentru cei necăjiți. Să venim și noi în întâmpinarea acestor frați ai noștri căci așa cum zice românul „Cine pe sărac ajută, pe Dumnezeu împrumută”.

          Prin facerea de bine, prin milostenie, prin curățenie sufletească și trupească să ne înălțăm duhovnicește și să cântăm colindul sfânt și bun mărturisind că

„Pe Fiul în al Său nume

Tatăl L-a trimis în lume

Să se nască și să crească

Să ne mântuiască”.

 

Iubiți credincioși,

          Încheind peste câteva zile anul în care ne aflăm, se cuvine să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru „toată darea cea bună” (Iacob 1, 17) pe care ne-a hărăzit-o în cuprinsul lui, învrednicind-ne să prăznuim 100 de ani de la făurirea României Mari la 1 decembrie 1918 și 140 de ani de la revenirea Dobrogei la Patria mamă, momente ce au fost marcate, la fel ca în întreaga Patriarhie Română, și în Eparhia Tulcii. În urmă cu o lună a fost sfințită Catedrala Mântuirii Neamului din București – visul de veacuri al românilor în altarul căreia au fost așezate și părticele ale moaștelor sfinților de la Niculițel, Zotic, Atal, Kamasie și Filip, păstrate la mănăstirea Cocoș – a cărei biserică îmbrăcată în veșmântul pictural în mozaic a fost sfințită la 4 noiembrie în acest an.

          Să-l rugăm pe Mântuitorul Iisus Hristos să ne ajute să păstrăm unitatea de neam, de credință și de limbă și să ne arătăm și noi vrednici de numele de creștini         dreptmăritori și de români ca și sfinții noștri înaintași.

          Împărtășindu-Vă aceste gânduri duhovnicești, acum la ceas de aleasă sărbătoare, Vă doresc tuturor să petreceți sfintele sărbători ale Nașterii Domnului, Anului Nou și Bobotezei în deplină sănătate acum și întru mulți ani sporind în credință, fapte bune și iubire față de Dumnezeu și de oameni.

          Sărbători fericite!

          Al vostru de tot binele voitor și către Hristos cel născut în Betleem pururea rugător.

 

 

† VISARION

 

Episcopul Tulcii

 

 

 

 

Dată în reşedinţa noastră episcopală din Tulcea la praznicul Naşterii Domnului din anul mântuirii 2018.